Primele noțiuni de teoria muzicii le
însușește în armată, cântând în fanfara militară la trompetă. După finalizarea serviciului militar, chiar
dacă nu avea pregătire muzicală specială, însă având dorință de a merge pe
calea artei, V. Burlea decide să-și facă studiile la Institutul de Arte din
Chișinău ”Gavriil Musicescu” (1980), actualmente Academia de Muzică, Teatru și
Arte Plastice, la catedra Iluminare culturală, specialitatea dirijat coral,
clasa profesoarei Valeria Lastovca. După primul an de studii, compozitorul
realizează că are nevoie de cunoștințe fundamentale în domeniul muzicii.
Astfel, la îndemnul compozitorului și prietenului său
Anatol Chiriac, V. Burlea ia decizia de a se transfera la Colegiul
de Muzică ”Ștefan Neaga”, la catedra Teoria și literatura
muzicii, având ca mentori pe Pavel Rusu
(compozitor), Tatiana Lupan (muzicolog, profesor de literatura muzicală),
Loghin Țurcanu (muzicolog, profesor de teoria muzicii), pedagogi iluștri care au
pregătit generații de muzicieni.
După absolvirea colegiului, continue
studiile la Conservatorul Moldovenesc de Stat Gavriil Musicescu, (în prezent
AMTAP), la caterdra Muzicologie și compoziție, specialitatea compoziție, clasa
profesorului Gheorghe Mustea. Finalilzează studiile în anul 1992 cu lucrarea de
diplomă cantata ”Ora Eternă” în clavir,
fiind prima lucrare de anvergură din perioada de formare a personalității componistice.
În următorii ani, până în prezent, V. Burlea ne-a surprins mereu cu noi creații,
originale, valoroase, care demonstrează maturitatea componistică.
Creația compozitorului V. Burlea cuprinde mai multe genuri: muzică corală,
instrumentală de cameră, vocală de cameră, muzică simfonică și vocal simfonică,
muzică pentru teatru și film, muzică electro-acustică.
În domeniul muzicii corale V. Burlea
semnează creații pentru diferite tipuri de cor, de la cor de copii până la cor
mixt. Analizând creația corală, observăm că muzicianul abordează mai mult
cântarea a capella. Prima încercare în domeniul dat o face în 1987, semnând lucrarea pentru cor de copii ”Floare Albastră”, pe versuri de V. Romanciuc, care mai apoi a
fost interpretată de corul de la Școala de Arte din Ialoveni (1999). Un alt
opus este concertul coral ”Lăcrimioare” pe
versuri de V. Alecsandri finisat în anul 1995 și interpretat în același an de
către Corala ”Moldova”, dir. Valentin Budilevschii. Următoarele creații sunt
pentru cor mixt a capella ”Lumină și umbră” (2001) pe versuri de K. Woityla, ”Și
va fi atât de simplu” (2001) ”Plugul e ca
pasărea” (2006) ”Pietrarii” și ”Cucușor cu
pană sură” (2009) pe versuri de A.Condru.
În colaborare cu D. Băluță scrie opusurile ”Muntele”, ”Marea și Muntele” (2010). Pe versurile
poetului Gr.Vieru scrie lucraera ”Limba
noastră” (2013). Printre creațiile
corale numim și Triptih coral
”Tristețe pe versuri” de V. Matei (2014).
Muzica intrumentală de cameră însumează
până în prezent 13 creații. Compozitorul manifestă un interes aparte pentru
pian, scriind un șir de lucrări, solicitate în mediul academic. Numim
”Răzășeasca”, ”Fantasme” (1988), Jack pot (1999), ”...for piano nr. 1”(2006), ”Brâul
lui Amihalachioaie pentru două piane” (2009),
”Involiții” (2011). Pentru intrumentele cu coarde semnează patru creații,
”Dans în stil popular” pentru vioară și pian (1987), ”Fantezia in C”
(1996) pentru viloncel solo, ”opusul 7 strofe arhaice” (1992) pentru vioară și
violă și ”Suită în 5 mișcări” pentru
cvartet de coarde (1994). Știind foarte bine să interpreteze la acordeon decide
să compună un vals pentru acordeon solo și grup intrumental ”Valsul Paris”
(1994), iar în anul 2012 V. Burlea face
a doua redacție a opusului doar că pentru acordeon, vioară și orchestra.
Tot pentru grup intrumental muzicianul scrie lucrarea ”Existențe
în două mișcări Labirint și Umbre”.
Un loc aparte în muzica
intrumental-camerală îl ocupă flautul,
pentru care V. Burlea compune 12 piese pentru flaut baroc și pian (2008-2009).
Creația vocal-camerală relevă 9 opusuri, începând cu romanțe, lucrări pe texte
religioase și continuând cu creații
pentru voce și orchestra de cameră. Lucrările vocal-camerale au fost
interpretate atât în țară în cadrul concursurilor cât și peste hotarele ei. Prima creație de
acest gen este Ecou de veche romanță pentru voce și pian (1986) pe versuri de
V. Romanciuc. Lucrarea dat ă a fost
interpretată de Larisa Arseni în cadrul concursului ”Crizantema de argint
(1997). Pentru voce și pian compozitorul mai semnează Que fais tu mon coeur (1995),
pe versuri de Galina Furdui, opusul Monologuri latente; ciclul din trei piese Tăcerea (1995); Interior (1998); și În Oglindă (2009), pe versuri de Vlad Druc. În anul 2015
compozitorul transcrie a treia piesă din ciclu Monologuri latente, pentru mezzo soprano, clarinet și pian, interpretată 2016 la 2 februarie în SUA,
Texas. Tot pentru voce și pian semnează creația Rugăciune pe text liturgic
(1995), pe care în 2012 o transcrie
pentru voce, cor mixt și orchestră de
cameră. Pentru voce și orchestră
scrie patru opusuri și anume: Eu nu
regret (2003), pe versuri de M. Isanos, E inima (2006) pe versuri de G. Furdui,
În seara de ajun(2013) pe versuri de Em. Burlea, N-am să te uit bunico(2015) pentru voce și
orchestră de cameră pe versuri de Filk, În memoriam Doina și Ion Aldea-Teodorovici,
pentru soprano și orchestra simfonică (2012), Ție Doamne rogu-mă, pentru
mezzo-soprană, cor de bărbați, cor mixt, 3 tromboane, tubă și orchestra de
coarde (2015).
V. Burlea experimentează mereu în domeniul
compoziției. Drept dovadă este muzica electro-acustică. Dintre lucrările sunt
scrise pentru bandă magntică și sintezator
numim , Delir (1995), Genesis et
aternum (1997) și
Poesis (Glossă) bandă magntică sintezator și declamator, pe versuri de
M. Eminescu (1998).
Nu-i este străină lui V. Burlea nici
muzica pentru spectacole și filme. Semnează coloana sonoră pentru spectacolele
Modista şi cinovnicul (1992), Şoarecilor le place caşcavalul (1993), Destinul (1994), O fotografie cehă (1996), Fata babei şi fata
moşneagului (1996), Dragostea pe timp de
ciumă (1996), Jana d`Arc (1997), Punguţa
cu doi bani.
Scrie
muzică și pentru spectacolele radiofonice precum: Mărturiile calvarului
(1996) și În faţa prăvăliei bijutierului
(2000). Deasemeni scrie muzică pentru
circa 11 filme cum ar fi: Rătăcirea demonului blînd, Clopotarul, Limba
noastră Rătăcire, Colectivizarea, Druţă
acasă, Ştefan cel Mare, Unde fugi maestre?, Ultimul rol și Ana.
Un interes V. Burlea în acordă
genurilor simfonic și vocal-simfonic.
Prima creație în acest domeniul
este simfonia Destine, în 3 părţi
(2010). Fiecare mișcare a simfoniei invocă destinul țării și a poporului basarabean din perioada anilor 1940-1989.
Tematica de bază a simfoniei, este destinul generațiilor, care au trăit în aceste perioade , suferințele și chinurile prin care
au trecut, începând cu cel de al II-lea Razboi Mondial, foametea și încheind cu
evenimentele dintre anii 1989-1990. În simfonia
Destine compozitorul apelează la
cântul bisericesc, introducând în Coda părții a doua Rugăciunea Tatăl Nostru, interpretată eterofonic de
cvartetul instrumentelor de suflat din lemn. Compozitorul remarcă Această rugăciune în simfonie fiind ca o
închinare pentru acei oameni care au murit în timpul marei foamete (...), 500de
mii de oameni basarabeni s-au prăpădit în foametea organizată, iar nouă nu ne
ramâne decît să ne rugăm pentru ei. Următoarele creații sunt tablourile orchestrale Adjem Tarab pe melodii de Dimitrie Cantemir(2013), Răzășeasca(2014), transcriere pentru pian
și orchestra de cameră. Lucrarea simfonică scrisă este Coasa, finisată și interpretată în anul 2016.
Un interes aparte compozitorulîn acordră
genului vocal simfonic. Prima
lucrare finisată de
aceste gen este Cantata Ora eternă
în clavir, pe versuri de M. Eminescu,
fiind prima lucrare de anvergură
în perioada de formare a personalității componistice. Cum am menționat mai sus
acest opus a fost scris în anul 1992,
fiind lucrarea de diplomă a
compozitorului. În anul 2002 compozitorul transcrie opusul Oră eternă în 5 părţi cu
prolog şi epilog pentru solişti,
cor mixt şi orchestră simfonică.
O altă încercare în acest domeniu și în final reușită este
spectacolul radiofonic Mărturiile
Calvarului. Un spectacol în șapte episoade a câte 40 de minute fiecare. Deja de
douăzeci de ani la rând se transmite la
Radio acest spectacol în săptămâna patimilor. Sunt șapte episoade deoarece se
descriu șapte persoane care au fost pe lângă Iisus Hristos: Baraba, care a fost salvat în locul lui Iisus
Hristos; Marcus care l-a arestat pe Mântuitor în Gradina
Gețemani; Simon Cerineanu; Iuda, cel
care l-a trădat pe Iisus; Pilat din Pont
și Caiafa Marele rabin. Subiectul, scris de jurnalistul și scriitorul
italian G.Papini apoi tradus de către A.
Burac și adaptat ca scenariu .
Un an mai târziu (1997) finisează Cantata în trei părţi Mărturiile Calvarului: (Apără-ne Doamne, Ce este adevărul?, La steaua ), pentru altino, declamator, cor mixt şi orchestră simfonică, text liturgic, de A.Burac și versuri de Mihai Eminescu. După aceste opusurui urmează tablourile epice Monastirea Argeșului. Mottoul compozitorului referitor la această creație este următorul Nu-mi găsesc locul până nu așez pe teme muzicale această baladă, ea mă liniștește și mă motivează! Opusul a fost scris recent, în anul 2015, în baza baladei culese de poetul și dramaturgul român V. Alecsandri. În creația dată V.Burlea tranfigurează propria concepție filosofică despre destinul creatorului și alegerea lui de a pune pe altarul zidirii dragostea și viitorul său.
Un an mai târziu (1997) finisează Cantata în trei părţi Mărturiile Calvarului: (Apără-ne Doamne, Ce este adevărul?, La steaua ), pentru altino, declamator, cor mixt şi orchestră simfonică, text liturgic, de A.Burac și versuri de Mihai Eminescu. După aceste opusurui urmează tablourile epice Monastirea Argeșului. Mottoul compozitorului referitor la această creație este următorul Nu-mi găsesc locul până nu așez pe teme muzicale această baladă, ea mă liniștește și mă motivează! Opusul a fost scris recent, în anul 2015, în baza baladei culese de poetul și dramaturgul român V. Alecsandri. În creația dată V.Burlea tranfigurează propria concepție filosofică despre destinul creatorului și alegerea lui de a pune pe altarul zidirii dragostea și viitorul său.
La V. Alecsandri balada Meșterul Manole
o găsim
sub denumirea de Monastirea Argeșului.
Anume această variantă stă la baza creației omonime a lui Vlad Burlea,
numită de compozitor Tablouri epice.
A consemnat
Leanca Guțu, muzicolog an. IV, AMTAP
