Vineri, 19 februarie, 2016, ora
15:00, în incinta Muzeului Naţional de Artă al Moldovei va avea loc vernisajul
expoziţiei personale ”Dragoş Patraşcu - DADA LAND”.
Expoziția de față întrunește
lucrări de pictură, grafică și instalații, realizate de către artistul român
Dragoş Patraşcu.
Artistul s-a născul la 12
septembrie 1954, Floreşti, România. Este absolvent al Universității de Arte „George Enescu”, Iaşi,
Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design, secția Pedagogia Artei. În
anul 2005 a obținut titlul de doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Iaşi, Facultatea de Filosofie, specializarea Estetica. În prezent este profesor
universitar, dr. la secţia de grafică a
Facultăţii de Arte vizuale și Design, Iași. Din 1990 este membru al UAP din
România. Artistul a avut numeroase expoziții personale și de grup în țară și
peste hotare. Dragoș Patrașcu a obținut mai multe premii și distincții, printre
care pot fi menționate: Premiul revistei
„Cronica” pentru afirmare în creaţia plastica (1990); Premiul pentru grafică la
Bienala Naţională de artă din Buzău (2000); Premiul pentru grafică, ,,Saloanele
Moldovei’’, Chişinău (2000); Premiul „V. Pogor” acordat de Primăria
Municipiului Iaşi pentru activitate artistică (2001); Ordinul „Meritul Cultural
” în grad de Cavaler, acordat de Președinția României (2004); Medalie de Aur
pentru creaţie artistică și Ordinul Leonardo da Vinci în cadrul Săptămânii
Europene „Creativitate şi Inovaţie”, Muzeul Unirii Iași (2013, 2014); Premiul
pentru Grafică, Salonul ARTIS (2015); Premiul pentru organizarea și coordonarea
bienalelor ,,Salonul de Desen’’ și ,,Erotica’’ (2015). Lucrările artistului se
păstrează în colecții de stat: Muzeul de artă din Iași, Muzeul de artă din
Bârlad, Muzeul de artă din Vaslui, Muzeul ”Mihai Eminescu”, Iași, Muzeul
”Vasile Pogor”, Iași, Muzeul de Artă din Cluj, Institutul de cultură și
cercetare umanistă, Veneția.
”De ce DADA LAND? Pentru că
dadaismul a rămas ca o stare de spirit. O negare şi o afirmare în acelaşi timp.
În anul 1916, la Zürich, în Elveţia, un tânăr român venit la studii, Tristan
Tzara, pune bazele unei mişcări, iniţial de protest, al cărei nume, DADA,
provine dintr-un „hazard obiectiv” cum spunea poetul suprarealist Gellu Naum
Pentru că Tristan Tzara, un pseudonim de altfel, s-ar traduce „trist în ţara
sa”. Sau, cum îi spuneau francezii, cel din „ţara triştilor”. Şi chiar dacă
timpul a trecut şi vremurile se spune că s-au schimbat, din nefericire, un
procent considerabil din locuitorii acelei ţări au rămas la fel de trişti.
Pornită ca o mișcare anarhică
îndreptată împotriva ororilor Primului Război Mondial care nu se mai sfârșea,
DADA s-a transformat dintr-o mişcare rebelă într-unul dintre cele mai radicale
şi mai creative curente artistice ale secolului XX, iar iniţiatorul lui, poetul
şi scriitorul T. Tzara, a fost considerat, peste ani, una dintre
personalitățile cele mai importante ale istoriei artei moderne, un „perturbator
cultural profesionist”, cum l-au numit criticii.
Expoziţia cuprinde o instalaţie
concepută din obiecte asamblate şi obiecte ready-made – aşa-zisele „obiecte
de-a gata” (Marcel Duchamp), cu sau fără intervenţii asupra lor. De asemenea,
este prezentată o selecţie de desene în acril pe hârtie manuală, o serie de
picturi pe pânză în pastă groasă, neagră, pe un fond roşu aprins, ca nişte
faruri în noapte, şi câteva panouri cu texte în relief având obiecte inserate
şi asamblate. Lucrările pe pânză şi desenele reprezintă o selecţie din mai
multe perioade şi cicluri, precum Note despre linie, Lupta cu îngerul, Desene
stânjenitoare, Oameni cuminţi.
Proiectul îşi propune să
„vorbească” despre explorarea miezului ascuns al lucrurilor şi despre
întâlnirea cu o realitate mai profundă, prin întâmplări, prin oameni, prin
lucruri şi în acelaşi timp o rememorare a unor stări de spirit dintr-un trecut
colectiv. Soarele mâniei, Soarele îndoielii, Soarele inocenţei, ca metafore
universale, reprezintă ciocnirea dintre om şi forţele obscure, atât din
adâncul, cât şi din afara fiinţei lui.
Instalaţia este un concept
deschis şi variabil, în progres, modificându-şi dimensiunile şi configuraţia în
funcţie de spaţiu şi de ideea la care este „supusă”.
Această instalaţie diminuează
rolul obiectului singular, „supremaţia” şi „citirea” lui ca element preţios
prin unicitate, de sine stătător, orgolios prin impunere poematică sau
simbolică. Obiectul (personajul) se pierde în mulţime, devine corp comun cu ea,
o parte din întreg. În acelaşi timp, el îşi păstrează personalitatea şi
unicitatea, dorindu-şi să atragă atenţia, să fie „luat în seamă”.
Este şi un elogiu adus
diferenţei, într-o lume cu o puternică tendinţă de uniformizare a
mentalităţilor şi chiar a gustului.
DADA LAND este „poemul” care nu
cruţă îngerul.”Dragoş Pătraşcu
Expoziția va rămâne deschisă
până pe data de 20 martie 2016.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu