Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus
Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg. Tatăl lui, Leopold Mozart,
era un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui arhiepiscop din
Salzburg, și era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de
botez, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus
Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de "Amadeus",
traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitor de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5
ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise
imediat de tatăl său.
În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la
arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru "a arăta
lumii acest miracol". În realitate, acest turneu va dura 9 ani. Prima
apariție are loc la München, unde Wolfgang cântă la clavecin în fața prințului
elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang
concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european:
Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi
se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între
decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona,
Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte.
Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp
devenit adolescent.
Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește
16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni
Battista Martini (1706-1784), un renumit pedagog în arta compoziției. La
întoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul
arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe
an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de
șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta
tratându-l ca angajat și interzicându-i să părăsească orașul Salzburg.
Nemaiputând suporta aceste conveniențe sociale, Wolfgang și-a dat demisia în
1777 și a plecat, însoțit de mama sa, la München, unde a solicitat un
angajament la curtea prințului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză.
După o altă tentativă nereușită la Mannheim, se hotărăște să-și încerce soarta
la Paris, unde - în timpul turneului din 1763 - avusese mult succes. Publicul
parizian nu-și mai amintea însă de copilul minune de atunci și Mozart se
lovește de multe greutăți. La toate acestea se adaugă moartea mamei, care îl
însoțise peste tot. Starea lui morală se ameliorează cu greu, compozițiile sale
încep să fie apreciate la curțile domnești. Lipsurile materiale îl constrâng
totuși să părăsească Parisul și iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg,
unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care înregistrează
un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala
imperiului.
Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se
simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de
faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare
succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II
cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă
numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții,
improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în
extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute
publicului vienez.
La 4 august 1782 se căsătorește cu Constanze Weber. La 1785 este vizitat de
tatăl său, Leopold, care - până atunci foarte reticent - constată cu
satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph
Haydn: "Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am
cunoscut". La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea
concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif - prezent în sală - se ridică
în picioare agitându-și pălăria și strigând "Bravo Mozart!". În
această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație
la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o
piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric,
reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii.
În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se
îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în
educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind
astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.
Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două
săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni
are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan
tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din
popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, cel
care îl numise "compozitor al curții imperiale".
În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru
pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obține un succes
enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează
însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu
insuficiență renală.
Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era:
hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte cauze pomenite erau: febră
reumatică (infecție streptococică), sifilis, trichineloză, Purpura
Schönlein-Henoch („hiperemie generalizată”), congestie renală, insuficiență
cardiacă și venisecție. Probabil cauza morții lui Mozart trebuie căutată într-o
boală contractată în timpul copilăriei lui. Medicina modernă tinde spre o
infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, și ca urmare
s-a produs o insuficiență cardiacă și care a antrenat și afectarea altor
organe.
Speculațiile nu au lipsit, suspectându-se o otrăvire pusă la cale de
rivalii lui, cum ar fi fost Antonio Salieri. Versiunea a devenit celebră și
datorită filmului lui Milos Forman, Amadeus, care a câștigat nu mai puțin de 8
Premii Oscar.[1] La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai
lucrează la compoziția Requiemului, pe care însă nu va reuși să-l termine.
Există mărturii că Requiemul a fost comandat compozitorului de o persoană
necunoscută, care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în straie de culoare
neagră. Persoana a fost mai târziu identificată. Acesta era un slujitor al unui
conte vestit. Contele, pe numele Welsegg, avea intenția de a se interpreta Requiemul
compus de Mozart cu ocazia încetării din viață a soției sale, reclamând creația
drept o compoziție proprie. Despre această întâmplare Mozart nu a mai aflat. El
era convins că muzica și-o scrie pentru propria sa moarte. În ziua de 5
decembrie 1791, viața scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru
totdeauna. Avea numai 35 de ani. După un scurt serviciu divin la Catedrala
Sfântul Ștefan din Viena (Stefansdom), trupul neînsuflețit al lui Mozart este
dus fără un cortegiu de însoțitori (cu toate că a avut parte de un succes imens
în timpul vieții, din cauza vremii nefavorabile, foarte puține persoane ce l-au
cunoscut pe Mozart au însoțit cortegiul), la cimitirul Sankt Marx. Mottoul lui
a fost " Mă simt cuprins de muzică. Muzica este în mine".
În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de
opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862
Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind
numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa
creație, Requiem-ul, are numărul 626.
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat
Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și
orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și
orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.
În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru
coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian,
triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de
suflat, sextetul O glumă muzicală etc.
Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute,
jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea
din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră,
oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine,
"Requiem"-ul în re minor.
Sursa – wikipedia.org
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu