Dumitraș Alexandrov este un tânăr poet, îndrăgostit de Codri. Scrie poezii
de prin clasa a IV-a, fiind susținut și îndrumat de bunicul său –
scriitorul Matvei Alexandrov. Prima poezie - ”Limba Română” - a publicat-o în antologia de versuri și proză „Sublimul drum al tinerelor slove” , ediție îngrijită de poeta Elena Volcinschi de la București. Are planuri de viitor mărețe, dar toate acestea le va realiza prin multă muncă și perseverență. Mai multe despre acest june aflați din interviul de mai jos.
Sunt elev în clasa a VII-a, la Gimnaziul din satul Răciula, raionul
Călărași. Îmi place să cânt și practic Beatboxul, deoarece ador să imit
sunetele. Iubesc foarte mult natura. Mai ales, îmi plac Codrii.
Când ai descoperit pasiunea
pentru poezie?
Scriu poezii din clasa a IV-a, când mi-am descoperit această pasiune.
Îți mai amintești prima
poezie? Care a fost?
Da. Prima poezie se numea ”Cartea Vieții”, scrisă în clasa a IV-a. De
atunci nu m-am mai oprit din scris.
Ce tematică au poeziile
tale?
Scriu despre dragostea față de natură, față de ființele din jur. Cu
această ocazie, vă îndemn pe toți să iubiți natura și să o ocrotiți, căci este
o comoară de preț pentru omenire.
Cine te susține și te
încurajează să scrii?
Bunelul meu, fiind scriitor, mă încurajează și îmi dă foarte multe
sfaturi.
Profesorii și colegii îți
citesc poeziile? Ce părere au despre ele?
Profesorii sunt mândri de mine și îmi citesc întotdeauna cu bucurie
fiecare poezie pe care o scriu. Colegii, de asemenea, mă încurajează și mă
îndeamnă să scriu mai departe.
Ce planuri de viitor ai? Îți
dorești să publici poeziile într-o carte?
Îmi doresc foarte mult să scriu o carte. Cu ajutorul doamnei Diana
Zlatan-Ciugureanu, am publicat la
București o poezie, iar cu sprijinul domnului Alexandru Plăcintă, o altă poezie
de-a mea a fost publicată pe site-ul www.literaturacopii.ro. Dar vreau să merg mai departe, să compun multe poezii și
să le adun pe toate într-o carte, a mea proprie.
Mult succes!
Anna Casian-Musteață
Foto - arhiva personală
POVESTE DE IARNĂ
Peste dealuri si
câmpii
Cad fulguţii mii
şi mii,
Iarna rece a
venit
Şi un basm mi-a
povestit:
- O Albină
balerină
Pe o floare din
gradină
Dă şiret din
ochişori
Şi-apoi zboară
printre flori,
Dar de-odată se
opreşte,
Aripioara-i
oboseşte,
Iar un fluture
planor
I-a venit in
ajutor:
- De ce plingi,
tu albinuţă?
Ce s-a
întâmplat, drăguţă?
- Am venit şi mă
duc iar,
Sa culeg din
flori nectar,
Însă tare-am
îngheţat,
Dar de casă nu
am dat.
- Bine, dragă
albinuţă,
Frumuşică,
hărnicuţă
Ma duc după
ajutor…
Însă iarna
friguroasă,
Mindră ca şi o
crăiasă!
A suflat din
răsputeri.
Fluturile e
făr-puteri
Peste dealuri
n-a zburat,
Că şi el a
îngheţat..
Soarele s-a
ridicat
Şi pe toţi i-a
dezgheţat.
Dumitraș
Alexandrov








0 comentarii:
Trimiteți un comentariu