Victor Rusu: ” Atunci când citesc mă simt parte a conținutului, cred în acel conținut și îl creez imaginar”

Pentru el lectura nu este doar o ocupație în timpul liber, ci un mod de viață. Consideră că o carte, pentru a fi înțeleasă, trebuie analizată profund și trecută ”prin creier, prin suflet, prin inimă”. Are preferințe deosebite în materie de cărți.  Vă las să-l cunoașteți: Victor Rusu – un împătimit de lectură.

1.      Ce loc ocupă lectura în viața ta?

Nu m-am gândit niciodată să ofer lecturii un anumit loc în viața mea. Pot să spun doar că timpul meu liber este completat de cărți. Adică nu încerc să categorisesc cititul. Pentru mine a lectura este un lucru obișnuit ca toate celelalte care se întâmplă.  Pot să vă destăinui altceva. Cuvântul citit/lecturat ca și faptul în sine mi se pare un proces mai mult tehnic. Citind am învățat altceva. Nu e destul să „frunzărești” o carte și să te lauzi peste tot că uite ce cărți am eu și ce deștept(aptă) sunt... 
Dacă vrei să înveți ceva din cărți trebuie să ai o pregătire și o gândire multilaterală, să le treci prin creier, prin suflet, prin inimă... trebuie să ai o conexiune  puternică cu ceia ce îți împărtășește autorul, trebuie să fii acolo... Nu e destul să dai din buze doar și să crezi că odată ce ai trecut un proces tehnic de citire cartea (X) te-a făcut mai inteligent. Nu frate, nu-ți pierde timpul. Dacă citești tehnic o să te intoxifici și astfel cărțile n-o să-ți provoace entuziasm, ci greață. În interiorul meu lectura se pertrece într-o alură ritualică. Atunci când citesc mă simt parte a conținutului, cred în acel conținut, creez imaginar acel conținut. Ipotetic, îi ofer viață acelei opere, îi creez o lume la care sunt conectat pe tot timpul lecturării. De multe ori recitesc cărțile și le descopăr altfel. Pur și simplu rămân impresionat...

Un alt unghi al lecturii și al cărților în general este că nu tot (100%) ce se scrie în ele este pozitiv. Trebuie să înveți să culegi bunătatea din ele. Trebuie să înveți să deosebești binele de rău în lectură ca și în viață. Tot ceia ce citești te formează ca și personalitate și involuntar riști să fii influențat de un personaj negativ dintr-o anumită operă, repetându-i greșelile care de multe ori sunt fatale. Astfel, la un moment dat vei începe să urăști atât cititul, cât și cărțile. Nu pentru că te-au pus într-o situație(y), ci pentru că nu ai știut sau nu ai avut capacitatea să distingi binele de rău, pentru că nu ai avut puterea să fii stăpân pe o anumită situație lăsându-te controlat și condus de anumite gânduri negative inconștient sau conștient inspirate dintr-o operă citită.  Fiți atenți la ce citiți, unde citiți, cum citiți, ce luați din acea operă, etc. pentru că totul se află în puterea voastră.

2.      Care este cartea și autorul tău preferat?  De ce?

Încă din copilărie  am rămas impresionat de pescarul sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, bătrânul Santiago. De câte ori recitesc această operă simt prezența mea în toate scenele descrise, parcă văd/particip la acea luptă a bătrânului cu rechinii,  simt chiar și mirosul de sânge al peștelui-spadă uriaș ce îndeamnă rechinii la luptă, mirosul peștelui, a apei, a bărcii din lemn uscat și vechi care este pornit spre putrefacție…

Ma entuziasmat bătălia omului cu existența, încercarea omului de a-și depăși condiția umană.

Ma impresionat sinceritatea autorului cu care recunoaște demnitatea, valoarea și suferința umană. „Pe om poți să-l distrugi, dar nu poți să-l înfrângi.” Ernest Hemingway.

3.      Când ai fost ultima dată la bibliotecă?  De fapt, cât de des mergi acolo pentru a împrumuta cărți?

De când sunt în capitală am norocul să închiriez case de locuit care au biblioteci destul de bogate. Dar frecventez și bibliotecile publice. Prima oară când am venit în Chișinău (2010) am intrat într-o bibliotecă publică și doamna de la recepție ma primit așa de rece (de parcă i-aș fi fost dator cu ceva/ zicea că e zi de dezinfecție… nu știu ce fel de zi de dezinfecție era acolo în așa o zi frumoasă de luni)… vreau să cred că mi s-a părut. De obicei biblioteca este ceva familiar pentru mine, când sunt doar eu și cărțile, până vine cineva și mă urmărește de parcă m-am dus la baie acolo nu să citesc… posibil, la fel, mi se pare doar. Obișnuiesc să citesc precum mă rog: în singurătate, acasă, la lumina lămpii, în liniște, pentru a putea pătrunde în conținut, pentru a nu fi urmărit și distras. Dacă totuși merg la bibliotecă, atunci încerc să evit oamenii de acolo, îmi iau informațiile de care am nevoie și plec în grabă…  

Prefer să citesc toate cărțile din biblioteca gazdei unde locuiesc, astfel descopăr și ce fel de om a fost sau este cel care a adunat toate aceste cărți. În paralel  împrumut cărți și de la cunoscuți, prieteni, colegi. Discut cu ei despre ce au mai citit, fac schimb de idei, gânduri, etc. Simplu… nu mă simt confortabil în bibliotecile publice. Nu pentru că ar fi depășite, dar pentru că nu-mi place forfota din ele. Am impresia că puțini sunt cei care citesc cu adevărat acolo.

4.      Preferi cartea tradițională sau pe cea în variantă electronică? De ce?

Tind să cred că a scrie sau a citi pe coala de hârtie este un lux spiritual. Pagina virtuală îmi provoacă nevroză, mă distrage, mă desconcentrează. 

5.      Cât timp îți ia lecturarea unei cărți?

Timpul de lecturare a unei cărți depinde  de cât timp liber dispun eu în primul rând, mai depinde de volumul cărții și de conținut.  Niciodată nu am cronometrat cititul unei cărți, ci am încercat să înțeleg autorul.

6.      Ce carte ai acum pe noptieră?

Nu am noptieră. Însă pot să-ți spun că azi am început să citesc „NUVELE”, autor Barbu Delavrancea. Ieri am citit și recitit poezie -  „Clipe cu păsări” de Lucreția Bârlădeanu.

7.      Cît de des cumperi cărţi?

De câte ori am ocazia.

8.      Cum păstrezi o carte?

De regulă, nu o expun la umezeală, la soare și la oameni care nu au tangențe cu arta și cultura. Se întâmplă de multe ori să mă doară sufletul... las cartea pe care o citesc în locuri nepotrivite. E un paradox al meu.

9.      Un studiu a demonstrat faptul că moldovenii citesc din ce în ce mai puţine cărţi. Cum crezi, care este motivul?

Unii oameni în general nu citesc pentru că nu știu a citi. Nu pentru că nu ar cunoaște alfabetul, ci pentru că nu au capacitatea de a pătrunde în conținut. 

10.  Ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru a promova lectura în şcoala, liceul, universitatea în care învaţă, în familie, în comunitatea în care trăieşte?

Nu oricine poate cultiva în sufletul omului dragostea de citit. Dacă îi spui cuiva: uite, nene, citește că e nemaipomenit de frumos și te simți bine, atunci persoana dată va începe să citească și după ce va răsfoi cartea în cel mai fericit caz o va pune înapoi pe raft fără să înțeleagă nimic. Altceva este atunci când ești aproape de o persoană și îi povestești, îi explicit, înveți persoana dată cum să citească, cum să dezlege conținutul, cum să înțeleagă ce vrea să-i transmită autorul. Numai așa ai posibilitatea să promovezi lectura eficient. Cu toate astea mai depinde și de persoana din fața ta, dacă nu este interesată, degeaba îți pierzi timpul. O altă metodă e să ni se „propovăduiască” cititul încă din frageda copilărie fiindcă adolescența, deja să ne întâmpine cu un bagaj de cunoștințe bogat și atunci nu va mai fi atât de apăsătoare problema cititului. Nu să se bage pe gât cititul, dar să fie promovat cu dragoste. Doar așa vom avea rezultate pozitive.

Dragii mei, nu puneți pe primul loc numărul de cărți lecturate sau partea tehnică a cititului, încercați nu să citiți, dar să stați de vorbă cu autorul, să-i trăiți opera.